proiecții

Scrisori din nicăieri
Scriu cu o scoică pe nisipul ud
Atent aleg cuvinte
Nu le adresez nimănui.

Cuvinte nespuse
Gesturi neînțelese
Priviri nepermise
Corzi neatinse

La nimic nu am obiecții
Trăiesc din proiecții.
Proiecții mănânc
Proiecții ating.

Orice clipă – ca o nouă viață
percep ca o minune
Cu grijă aleg soundtrack-ul
Camera este
Sunet este
Motor, acțiune!

Vama Veche

Copiii ne-au făcut cuminți
calculați, maturi
dar nu și timizi

Generația de rebeli pierduți în nisip
Ne-am înecat ideile în mare
Iar speranțele de a crea o lume nouă
S-au scufundat în pahare
Acum mergem la adunări de părinți
Nu ratăm vizitele la dentist
Plătim facturi, veșnic grăbiți

Din protestul de altădată
A rămas doar muzica,
tatuajul decolorat
și cercelul din ureche.
Nostalgia, adolescența uitată
și plaja de la Vama Veche.

mers pe loc

Sunt un melc cu picioarele amputate
Melcii nu au picioare
Asta și zic
Sunt un melc amputat de picioare
pe care niciodată nu le-a avut.

Fug cu viteza luminii
Dar tot rămân pe loc
Demotivată, ca și tine
Excesivă, ca și tine
Pierdută, ca și tine
Ești norocos
Tu ai măcar mândrie.

Smulg fir după fir
Să pierd conexiunile
Mă resetez.
Realitate – check
Circumstanțe – check
Cinism – check
Totu-i perfect.
Emoții – la minim

Ochi de piatră
Urechi de piatră
Mâini de piatră
Inimă de piatră
Două statui de piatră
Două oglinzi puse una în faţa celeilalte.
Ca să nu înnebunim – ne facem pietre
Ca să nu înnebunim – ne facem două bucăți de carne pe picioare
care merg undeva
unde?
n-au idee și nici nu se întreabă.
Aşa – supraviețuim
Aşa nu doare

Arşiță, din nou arşiţă
Avem nevoie de apă
Sărim în cratiță,
aprindem aragazul
Fierbem supă din bucățile de carne pe picioare
Ambii în supă plutim
Ambii supa mâncăm
Să nu murim de foame.

Lăsăm tensiunea la o parte
Ne concentrăm pe lucruri cu adevărat importante
De exemplu – pe sănătate
Că tot ne-am propus să trăim veșnic
Sport, alimentație sănătoasă – iată rețeta
Fumatul – neapărat trebuie lăsat
Dacă nu fumezi şi faci sport – nu mori niciodată

Şi bani – neapărat trebuie bani
cât mai mulţi
Să ne cumpărăm lucrurile de care nu avem nevoie
Să fim cât mai bogaţi –
Să ne facem înmormântare pompoasă
Şi sicriu cu pietricele swarowski
neapărat,
cât mai multe pietricele
Sclipitoare şi frumoase

Şi încă ceva
Neapărat trebuie să ne iubească toţi
Ne concentrăm pe sine
Investim în sine
“Dacă nu te iubești tu pe tine –
nu te mai iubește nimeni”
Nu vorbim urât
Nu supărăm pe nimeni
Doamne fereşte să judecăm pe cineva
Toţi trebuie să fie mulţumiţi.
Facem tuturor doar lucruri bune
Că doar aşa o să ne iubească toţi
Să vină la înmormântare mulţi mulţi
cât mai mulţi –
Asta e criteriul valorii
Numărul celor la înmormântare prezenți.

E uşor să spui că nu-ţi pasă de sănătate
Când eşti sănătos.
E uşor să spui că nu-ţi trebuie bani
Când de foame nu mori.
E foarte uşor să neglijezi oamenii din jur
Când toţi te iubesc și susțin.
E simplu şi firesc să te înăduşi de singurătate
În mijlocul mulţimii.

Şi dacă ne gândim la copiii bolnavi de leucemie
Şi dacă ne gândim la războaie şi morţi
Dacă ne gândim la invalizi și la cei cu adevărat necăjiți?
Şi dacă reuşim să neglijăm că suntem de la naştere
condamnaţi la suferinţă toţi
Ce facem?

Două bucăți de carne care au picioare și stau pe loc
Doi melci cu picioarele amputate
Fug
Mă ascund
Mă închid

Frigărui

Mi-am înfipt dinții în frigărui.
Era făcut din mine
Tăiată în bucățele, bine coaptă
Pe țepușe de grătar cu grijă îmbrăcată.

Tare gustoasă mai sunt!
Am mâncat bucată după bucată
Apoi încă una
Nu mai încăpea, dar am băgat cu forța
Până n-a plesnit burta.

Au venit cățelusii
Fericiți m-au păpat de pe jos
Dând din codițele lor mici și drăguțe
Vor crește mari și sănătoși!
O să le punem zgardă și hlănțug la toți
și cușcă lângă poartă
Să ne păzească de hoți

Surori

Ți-ai stors viața pe vârful peniței
Ți-ai înecat durerile în tuș
Au scăpat demonii și au fugit pe foaie
Întotdeauna știai unde să-i lași.

Iar eu, pe ai mei îi duceam cu mine
Eram slabă și fricoasă
Recunosc,
că eram pe tine
din cauza asta un pic invidioasă.

Trecutul sovietic nu te apasă
Saltinbanii din TV
pentru tine nu contau
și nici acum de ei nu-ți pasă.
Ești doar tu și cu tine
și fricile ce nu te părăsesc
Ca în filmele lui David Lynch
Care bagă panica în oase
Dar nu-ți explică de ce te îngrozesc.

Ca nu cumva să creadă cineva că ai remușcări
Te-ai ascuns după perdea.
Să nu apară întrebări –
Ai scos în față rufele pretins adevărate
E un truc pur femeiesc
Să fluturi adevăruri dure ce debusolează
Ca să nu se bage nimeni
în adevărurile ce într-adevăr contează.

Nu ți-ai ars encefalogramele
Deși n-ai făcut drame, când era cazul să faci drame
Te-ai tăiat în trei bucăți
Una ai lăsat-o pe pereții din spitale
Alta – ai pus-o pe hârtie
La ultima ai renunțat
de dragul compoziției finale.

Deși sari de pe o muchie de sine pe alta
Vreau sa-ți scot oglinda din față
Să mă pun în locul ei
Să-ți amintesc că timpul nu așteaptă
Să umplu cu mine golul rămas
și să-ți cos la loc mâina cea dreaptă.

Într-un graal întors cu capul jos
Vom pluti ambele
Nu mai sunt invidioasă
Mi-am găsit și eu
bucata de hârtie pe care să mă las
Acum învăț să-mi ajustez ramele

Dacă e bine sau nu
ceea ce facem
Nu mai contează
Fiecare cum poate își alege instrumentul
Cu care se salvează

10636605_563050053824468_7712579059844948534_o.jpg

Am desenat un cerc
În mijloc am scris cuvântul
ACUM
____________

Mă transform
În pauzele între notele necântate de tine
Şi în golul printre rândurile nescrise de tine
Azi am căzut și te-am tras în beznă după mine
Următorul text nescris se numește
“cum am devenit trădătoare de sine”

Invizibilă
Cândva, acum și ieri și mâine
O să mă fac
Și-am fost și sunt
Și voi rămâne.

Noaptea
Mergând pe trotuarele orașelor străine
să mă găsești
Voi fi în reflexia din vitrine

Alături,
O să merg, nu te voi reţine
sau o să zbor deasupra,
Eu nu știu cum – cumva
Cum o să pot, și am putut
și voi putea și mâine

Iar când o să vrei să faci ceva –
Orice,
Să te gândești
Că clopotele ce peste tine bat
Bat
și peste mine

Odessa

Când am revenit peste câțiva ani
Am înțepenit toți patru
Rămăseseră doar salcâmii
Câinele roșcat, deja bătrân
Oamenii unii altora străini
Marea calmă, fără valuri
Krasnîe zori dărâmat
Și garduri, garduri, garduri

Salcâmul miroase a Odessa.
Lesa legată de deget
Pescuitul cu tata
Mama – zâmbitoare, fericită
Cu noi în copilărie scufundată.

Marea vie, tulbure
Țipete, jocuri pe plajă
Valurile enorme
Am nimerit în furtună
Cât pe ce era atunci s-o înec pe sormea.

Vila mare cât Universul
Câinele roșcat, vecinii
Noi zburdam veșnic
Murdari, flămânzi, înflăcărați
Cinci copii ai tuturor
Fiecare din noi avea
Câte 10 mame și tați

Krasnîe Zori –
preferatul loc din lume
Știam acolo orice tufă
Și cărăbuș pe nume.

Iar seară de seară
Toți grămadă
Armeni, ruși, evrei, moldoveni, odesiți
La o masă
Artiști, lucrători, marinari și bandiți.

Căpitanul, de regulă, în capul mesei
Cu istorii hazlii aduse din mare
Umorul specific, glume
Râsul necontenit
Și atât de tare
Că se cutremurau salcâmii
Și-și scăpau florile în salată.
Așa și mâncam
Roșii cu zâmbetele unii altora.

Iar seara –
Bere și taranikă
Vocile din grădină mai calme,
Mai puțin zgomotoase
Copiii la culcare
Chitară, romanțe
Glumele deja ironice
Și lacrimi scăpate în pahare

Apa din mine

“Only dead fish go with the flow”
Am citit în baia unui bar
Scris cu markerul pe perete.
Apoi mult am stat și urmărit
Cum curgea apa în chiuvetă.

Am înghițit ideea
Amestecând-o cu berea din pahar
Cât pe ce să ma înec.
Protestul trezit
Mi-a lăsat în gură un gust amar.

Am început să înot împotriva cursului
Înfiptă cu dinții în realitate
Mai întâi am gustat
Apoi încrezut am mușcat
Din a vieții voluptate

De atunci am renunțat
La următoarea resuscitare
Până aici a fost
știam unde să caut salvare

Mi-a luat timp să înțeleg
Că fluviul nu greșește
și tot ce pot să fac
E să mă transform în pește

Să simt curentul apei
El știe pe ce drum apucă
Dacă am de zbătut – mă zbat
Când trebuie – las apa să mă ducă

Deși cucerită de val
Căi sunt o multitudine
Tot ce pot să controlez
E propria-mi atitudine

Nu are rost să mă macin
Cu întrebări existențiale
Acum știu ce pot
Si cum să rescriu scenarii

O să înot cum simt și vreau
O să am răbdare
până din pește mă prefac
în apă dusă în canalizare
sau dacă poate am noroc
În spumă de mare

autoportret

Mamă bună, mamă dură, mamă cu umor
Mamă atentă, mamă prietenă, mamă profesor

Obligații, lucru, cuminte, discretă
Supusa circumstanțelor – o marionetă

Capricii, rock-n-roll, beții, confesiuni
Robul propriilor idei și pasiuni

Cuvintele din jur – doar denumiri
Dar de facto – vină, dubii, emoții, trăiri

Shnittke, Tănase, Jarmush, Chagall
Bucătăria casei – depozit cultural

Familia – valoare nemișcată
Unicul din mine
Nu din apă,
Ci de piatră